Invat sa zbor… Nu deasupra norilor reali, nu in inaltul cerului pe care abia am curajul sa-l privesc si in care imi doresc sa ajung macar cateva secunde…
Nu invat sa zbor deasupra apelor care s-au razvratit si au iesit din matci.
Invat sa zbor deasupra neputintelor, invat sa zbor pe cerul fagaduintei si al sperantelor ce isi cauta puterile printre nori. Invat sa zbor acolo unde lacrimile isi ingheata roua , in diminetile in care am reusit sa aterizez printre paganii unei lumi meschine.
Invat sa zbor , pierduta in dureri si in chinuri de un albastru prea intunecat! Invat sa invat a invata de la cei ce au invatat sa traiasca cu cerul sub picioare! Invat sa ma ridic din mlastina neputintei pentru a ajunge acolo unde orice om isi doreste sa urce macar o data; daca nu in viata, macar in moarte: in cer!
Invat sa ma ridic din noroiul deziluziilor si sa ma inalt in infinitul care ma prinde ori de cate ori ma mint singura ca voi face si pasul final!
Invat sa dezleg tainele dumnezeirii printr-un ultim vers al poeziei mele umile. Invat sa renasc de fiecare data cand mor in erele amintirilor.
Nu am invatat niciodata sa zbor cu adevarat! Si ma doare nepasarea cruda, si ma dor tamplele gandurilor, cand dezgrop fara mila radacinile neputintelor mele; si ma doare rana sufletului, cand incerc la nesfarsit sa rezolv ecuatia vesniciei mele neatinse!
Nu vreau sa invat sa castig bani din existente banale, nu vreau sa castig castinguri si roluri in telenovelele timpurilor noastre!
Nu am nevoie de aplauzele publicului mediocru, nu am nevoie de exclamatii de admiratie “multicolora”!
Am nevoie doar de o coala de hartie.
Ingalbenita de vreme, alba sau rupta… nu conteaza!
Dati-mi-o! Mi-e de ajuns sa imi astern gandurile si durerile nerostite, e de ajuns sa imi colorez viata in albastru si alb !mi-e de ajuns pentru a-mi indoi nefericirea si a o “arunca” in plicul indurarii …
Nu ma invatati sa scriu chinezeste, nu ma invatati sa vorbesc thailandeza, nu imi aratati rasaritul si apusul!
Nu imi cumparati diamante si chihlimbaruri, cumparati-mi o culoare albastra! Doar un creion …
Nu imi impliniti dorinte derizorii de a pleca in excursii “innobilate” de euro si bijuterii nestemate!
Impliniti-mi Visul!
Purtati-ma pe aripi de vecie, pe cerul infinitului devenit secunda, in rotatia nemuririi si a implinirii singurului vis inchegat din necuprinsuri!
Eu am visat candva ca zbor!
Pacat?
Nu invat sa zbor deasupra apelor care s-au razvratit si au iesit din matci.
Invat sa zbor deasupra neputintelor, invat sa zbor pe cerul fagaduintei si al sperantelor ce isi cauta puterile printre nori. Invat sa zbor acolo unde lacrimile isi ingheata roua , in diminetile in care am reusit sa aterizez printre paganii unei lumi meschine.
Invat sa zbor , pierduta in dureri si in chinuri de un albastru prea intunecat! Invat sa invat a invata de la cei ce au invatat sa traiasca cu cerul sub picioare! Invat sa ma ridic din mlastina neputintei pentru a ajunge acolo unde orice om isi doreste sa urce macar o data; daca nu in viata, macar in moarte: in cer!
Invat sa ma ridic din noroiul deziluziilor si sa ma inalt in infinitul care ma prinde ori de cate ori ma mint singura ca voi face si pasul final!
Invat sa dezleg tainele dumnezeirii printr-un ultim vers al poeziei mele umile. Invat sa renasc de fiecare data cand mor in erele amintirilor.
Nu am invatat niciodata sa zbor cu adevarat! Si ma doare nepasarea cruda, si ma dor tamplele gandurilor, cand dezgrop fara mila radacinile neputintelor mele; si ma doare rana sufletului, cand incerc la nesfarsit sa rezolv ecuatia vesniciei mele neatinse!
Nu vreau sa invat sa castig bani din existente banale, nu vreau sa castig castinguri si roluri in telenovelele timpurilor noastre!
Nu am nevoie de aplauzele publicului mediocru, nu am nevoie de exclamatii de admiratie “multicolora”!
Am nevoie doar de o coala de hartie.
Ingalbenita de vreme, alba sau rupta… nu conteaza!
Dati-mi-o! Mi-e de ajuns sa imi astern gandurile si durerile nerostite, e de ajuns sa imi colorez viata in albastru si alb !mi-e de ajuns pentru a-mi indoi nefericirea si a o “arunca” in plicul indurarii …
Nu ma invatati sa scriu chinezeste, nu ma invatati sa vorbesc thailandeza, nu imi aratati rasaritul si apusul!
Nu imi cumparati diamante si chihlimbaruri, cumparati-mi o culoare albastra! Doar un creion …
Nu imi impliniti dorinte derizorii de a pleca in excursii “innobilate” de euro si bijuterii nestemate!
Impliniti-mi Visul!
Purtati-ma pe aripi de vecie, pe cerul infinitului devenit secunda, in rotatia nemuririi si a implinirii singurului vis inchegat din necuprinsuri!
Eu am visat candva ca zbor!
Pacat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu