Amintiri ...

Doare fiecare secundă în care am plâns sau am râs, doare fiecare clipă în care am strâns în braţe nimicurile veşniciei mele, doare fiecare timp … care a trecut ca alte timpuri de ceară …
Simt cum viaţa s-a scurs fără să lase în urmă altceva decât Amintiri … aceleaşi flori care nu se vor ofili niciodată, aceleaşi vreascuri care nu vor arde niciodată pentru a deveni scrum, ci doar pentru a mocni în focul neputinţei …
Moare fiecare amintire pe masa tăcerilor … şi sufletul meu plânge aceleaşi urme lăsate în cimitirul propriei minciuni …
Amintiri … aceleaşi picături din roua trandafirului meu veşnic … aceeaşi tărie a cerului meu de cristal … aceleaşi tăceri care încă mai au puterea să strige în acelaşi suflet care nu a uitat să oglindească nici azi nimicul care mi-a ucis fericirea …
Încă mai am puterea să strâng norii ploii inimii mele … să-i transform în gheaţă şi să îngheţ o data cu ei lacrimile care mi se ivesc in fiecare zi in ochi …În ochii care au privit de atâtea ori chipul dorinţei … am încă tăria să privesc drumul vieţii mele … plin de frunzele unei toamne care mi-a lăsat în suflet numai vreascuri vestejite … atâtea amintiri ale tuturor anotimpurilor care au trecut peste mine .. atâţia ani la rând .. fără ca eu să observ că fiecare anotimp mi-a mai adus o lacrimă .. încă o durere, încă un zâmbet trist …
Încă mai cred în fericirea supremă, încă mai cred in iubire ca în vindecarea oricărui suflet .. încă mai cred că suntem făcuţi pentru a lupta cu valurile unei vieţi pline de mizerie … şi mă doare încă fiecare iluzie pe care am vrut s-o transform în ideal, încă mă doare fiecare speranţă care mi-a fost spulberată de realitatea acestei vieţi de ceară…
Şi cu toate astea, încă mai trăiesc în lumea care nu mi-a dat niciodată dreptul la replică, încă mai trăiesc în lumea în care toţi trăiesc pentru a fi cei mai buni … fără să-si dea sema că a fi bun nu înseamnă a da de pomana unui cerşetor care stă cu mâna întinsă, unui copil care cere plângând 2 lei să-şi cumpere o pâine …
A fi bun înseamnă a dărui în fiecare secundă puţin din iubirea sufletului tău şi a-ţi rămâne încă destul încât să mai vindeci încă mii de inimi rănite …
A fi bun înseamnă a-ţi aminti fiecare secundă de nefericire pe care un suflet ţi-a pricinuit-o şi să zâmbeşti trist la amintirea durerilor pe care ţi le provoca cu atâta plăcere … şi să iubeşti în continuare … să înveţi zi de zi să porţi în suflet sufletul care te-a rănit …
A fi bun înseamnă a păstra aceleaşi amintiri si a le transforma în picături de viaţă …
A fi bun înseamnă să trăieşti fiecare amintire ca şi când ar fi prezentă şi a simţi că trăieşti în fiecare zi o altă viaţă ….