Sa porti in suflet comoara timpului, sa strangi la piept efigia nemuririi, sa chemi neimplinirea in seri de un albastru stins de neindurari, sa arunci durerea si apasarea prin simpla atingere a mansei.
Sa urci acolo si sa revii aici, pe vesnicul pamant al chinurilor, zgribulit in vechiul ungher in care fericirea ti-a fost promisa si in urmatoarea clipa furata deja …
Sa umezesti petalele vietii tale cu roua zborului spre vesnicii, sa ai curajul sa bei din taria singurului vin care nu te-a ametit niciodata atat de puternic incat sa numai stii sa te intorci Acasa….
Sa plangi cu lacrimile neputintei in perna zborului nemarginit, sa te zbati intre vis si realitate, intr-un cotlon de gand impovarat de griji si neintelesuri!
Sa adormi in clipocit de versuri, cu gandul la pasari ce isi cauta sensurile intr-o lume in care orasele au nume de stele si satele izuri de cer.
Sa te trezesti in noptile in care stelele nu au curajul sa rasara si totusi sa le vezi mai stralucitoare ca oricand; cand in lumea ta, pe cerul sufletului tau impovarat de neimpliniri au rasarit sclipiri de vesnicie, in lumea lor e intuneric si doar fum.
sa te contopesti cu cerul intr-o singura adiere de vant blestemat de neguri, sa te destainui vesniciei albastre ca unei mame care a avut taria sa isi lase fiul sa mearga la razboi, sa te zbati intre sens si nonsens, intr-o clipa de speranta desarta.
Sa ai curajul sa spui “DA” mortii atunci cand te striga, sa ai curajul sa spui “NU” vietii atunci cand te cheama sa iti explice ca rostul tau inca nu s-a stins.
Sa crezi in cer mai mult decat in pamant, sa simti mai mult infinitul decat clipa, sa traiesti mai frumos vecia decat secunda.
Asta inseamna sa fii pilot!
Sa urci acolo si sa revii aici, pe vesnicul pamant al chinurilor, zgribulit in vechiul ungher in care fericirea ti-a fost promisa si in urmatoarea clipa furata deja …
Sa umezesti petalele vietii tale cu roua zborului spre vesnicii, sa ai curajul sa bei din taria singurului vin care nu te-a ametit niciodata atat de puternic incat sa numai stii sa te intorci Acasa….
Sa plangi cu lacrimile neputintei in perna zborului nemarginit, sa te zbati intre vis si realitate, intr-un cotlon de gand impovarat de griji si neintelesuri!
Sa adormi in clipocit de versuri, cu gandul la pasari ce isi cauta sensurile intr-o lume in care orasele au nume de stele si satele izuri de cer.
Sa te trezesti in noptile in care stelele nu au curajul sa rasara si totusi sa le vezi mai stralucitoare ca oricand; cand in lumea ta, pe cerul sufletului tau impovarat de neimpliniri au rasarit sclipiri de vesnicie, in lumea lor e intuneric si doar fum.
sa te contopesti cu cerul intr-o singura adiere de vant blestemat de neguri, sa te destainui vesniciei albastre ca unei mame care a avut taria sa isi lase fiul sa mearga la razboi, sa te zbati intre sens si nonsens, intr-o clipa de speranta desarta.
Sa ai curajul sa spui “DA” mortii atunci cand te striga, sa ai curajul sa spui “NU” vietii atunci cand te cheama sa iti explice ca rostul tau inca nu s-a stins.
Sa crezi in cer mai mult decat in pamant, sa simti mai mult infinitul decat clipa, sa traiesti mai frumos vecia decat secunda.
Asta inseamna sa fii pilot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu