- LOR -
Motto:” Pilotul de vanatoare traieste singur si moare la fel. Insa, pe aerodrom, nimeni nu stie si nici nu se arata ca-i gata sa moara. Asa este aceasta profesie: vecina cu vesnicia. …”
Stiti cum se numara clipele intr-o secunda de durere? Stiti cum slabesc toate nodurile intr-o vesnicie albastra?
Stiti in cate fire se despica lanturile dumnezeirii, atunci cand cerul se cununa cu pamantul intr-un zbor sinistru si murdar?
Nu m-am nascut sa cutreier cerul, nu m-am nascut sa conduc o parte din raiul ceresc, intr-un cuvant, nu sunt pilotul avionului … poate doar pilotul vietii ….!
Sunt doar un suflet care ii intelege pe cei ce au taria de a urca spre vesnicii fara a cunoaste teama veciei pagane – moartea …
sunt om, inima curata nascuta sa ceara ajutorul numai timpului … nu am curajul decat sa privesc spre cer si sa imi intreb timpul daca are vreun drept sa ma judece?
In rest … sunt omul sortii …
Nu sunt nimic din ceea ce vor oamenii sa fiu , sunt doar un fir de iarba crescut pe pamantul fagaduintei … dar am crescut sa inalt altare de cuvinte unor oameni care au murit fara sa vorbeasca despre ispravile lor, fara sa isi cante victoriile, fara sa isi marturiseasca izbandele …
Spunea cineva ca “pilotii militari nu intra in cartile de citire”…Da, despre ei nu se scrie in cartile de literatura .. pt ca ei isi scriu singuri literatura vietii pe paginile gandului …
Daca “Victoria cu V mare “ a lui Davidovici nu mi-ar fi umplut sufletul de zgura nepasarii unor trecatori care citesc Sanda Brown si suspina dupa eroi ai sexului, nu as fi inteles poate niciodata ca V mare chiar vine de la victorie ... Brown scrie cu V mare alte cuvinte care o consacra … Omul Davidovici scria cu slove de suflet pe hartia destinului sau franturi de gand … lasandu-ne noua literele durerii pe un cer al vesniciei …
Ca amintire unii lasa averi scumpe … Davidovici ne-a lasat comoara clipelor scrisa in chiar imensiatatea cerului cu care s-a intalnit atatia ani la rand … el ne-a lasat din ceruri averea vesniciei, noi nu putem lasa nimanui decat comori de diamante … pentru ca pe noi ne intereseaza avutia, nu bogatia sufletului care se trezeste in fiecare dimineata cu litera V in fata!!!
Noi urcam la ceruri dupa ce am lasat testamentul fiilor si fiicelor, altii coboara din ceruri sa isi ia ramas bun de la noi … sa ne arate inca o data ca totusi ne iubesc mai presus de orice … nu sunt lasi … ar putea ramane in cerul care i-a ales … dar coboara fara suflare sa ne multumeasca pentru ca am crezut in ei …
Si spunem noi ca nu suntem niciodata egoisti …!
Sunt oameni care isi doresc moartea pentru a atinge cerul …- acestia suntem noi – sunt insa ingeri care isi doresc cerul pentru a ne arata noua , celor de jos, ca si in viata poti trai eternitatea intr-o clipa!!!- si acestia sunt EI: Pilotii vietii si ai mortii!
Ce ar mai fi de spus … ? prea multe … Dar loc destul nu am decat in cer …
Deci … CER SENIN!
Aceeasi,
Monica Berceanu
Motto:” Pilotul de vanatoare traieste singur si moare la fel. Insa, pe aerodrom, nimeni nu stie si nici nu se arata ca-i gata sa moara. Asa este aceasta profesie: vecina cu vesnicia. …”
Stiti cum se numara clipele intr-o secunda de durere? Stiti cum slabesc toate nodurile intr-o vesnicie albastra?
Stiti in cate fire se despica lanturile dumnezeirii, atunci cand cerul se cununa cu pamantul intr-un zbor sinistru si murdar?
Nu m-am nascut sa cutreier cerul, nu m-am nascut sa conduc o parte din raiul ceresc, intr-un cuvant, nu sunt pilotul avionului … poate doar pilotul vietii ….!
Sunt doar un suflet care ii intelege pe cei ce au taria de a urca spre vesnicii fara a cunoaste teama veciei pagane – moartea …
sunt om, inima curata nascuta sa ceara ajutorul numai timpului … nu am curajul decat sa privesc spre cer si sa imi intreb timpul daca are vreun drept sa ma judece?
In rest … sunt omul sortii …
Nu sunt nimic din ceea ce vor oamenii sa fiu , sunt doar un fir de iarba crescut pe pamantul fagaduintei … dar am crescut sa inalt altare de cuvinte unor oameni care au murit fara sa vorbeasca despre ispravile lor, fara sa isi cante victoriile, fara sa isi marturiseasca izbandele …
Spunea cineva ca “pilotii militari nu intra in cartile de citire”…Da, despre ei nu se scrie in cartile de literatura .. pt ca ei isi scriu singuri literatura vietii pe paginile gandului …
Daca “Victoria cu V mare “ a lui Davidovici nu mi-ar fi umplut sufletul de zgura nepasarii unor trecatori care citesc Sanda Brown si suspina dupa eroi ai sexului, nu as fi inteles poate niciodata ca V mare chiar vine de la victorie ... Brown scrie cu V mare alte cuvinte care o consacra … Omul Davidovici scria cu slove de suflet pe hartia destinului sau franturi de gand … lasandu-ne noua literele durerii pe un cer al vesniciei …
Ca amintire unii lasa averi scumpe … Davidovici ne-a lasat comoara clipelor scrisa in chiar imensiatatea cerului cu care s-a intalnit atatia ani la rand … el ne-a lasat din ceruri averea vesniciei, noi nu putem lasa nimanui decat comori de diamante … pentru ca pe noi ne intereseaza avutia, nu bogatia sufletului care se trezeste in fiecare dimineata cu litera V in fata!!!
Noi urcam la ceruri dupa ce am lasat testamentul fiilor si fiicelor, altii coboara din ceruri sa isi ia ramas bun de la noi … sa ne arate inca o data ca totusi ne iubesc mai presus de orice … nu sunt lasi … ar putea ramane in cerul care i-a ales … dar coboara fara suflare sa ne multumeasca pentru ca am crezut in ei …
Si spunem noi ca nu suntem niciodata egoisti …!
Sunt oameni care isi doresc moartea pentru a atinge cerul …- acestia suntem noi – sunt insa ingeri care isi doresc cerul pentru a ne arata noua , celor de jos, ca si in viata poti trai eternitatea intr-o clipa!!!- si acestia sunt EI: Pilotii vietii si ai mortii!
Ce ar mai fi de spus … ? prea multe … Dar loc destul nu am decat in cer …
Deci … CER SENIN!
Aceeasi,
Monica Berceanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu