Nu as putea sa merg niciodata pe strada fara sa privesc macar pentru cateva secunde cerul … e o imensitate, este un mister, este un infinit de culori cuprinse intr-una singura : albastru!
Pentru mine … un simplu trecator , un simplu om care, ca oricare altul, vine si pleaca spre casa, grabit si fara timp.
Pentru “oamenii cerului” , insa … el este mai mult decat un orizont, mai mult decat “un albastru infinit” … este o casa , este o viata, este o vesnicie pe care ei o traiesc in fiecare secunda . Pentru ca ei o ating … este vesnicia albastra a misterelor nedescifrate, este infinitul puterii si neputerii, al tuturor dorintelor si al viselor care-si gasesc implinirea …
Aici …! Pentru ca “aici” exista pentru ei , pentru noi este un simplu “ acolo” pe care suntem constienti ca nu-l vom putea pronunta niciodata … pentru ei exista prezentul , pentru noi exista doar conditionalul … “as fi” …
Oameni simpli, ca si noi, au curajul sa viseze la vesnicie, si pentru a o atinge cu adevarat lupta mai mult decat oricare din noi … pentru ca ei sunt puternici! Pentru ca noi suntem “latenta” , ei sunt exact opusul ei !
Ei au curajul sa urce … , ei au curajul sa coboare, ei au taria sa incerce, au taria sa se ridice!
Noi ne inchinam Dumnezeului nostru de aici, ei se inchina aceluiasi Dumnezeu din chiar taria dumnezeirii …
Noua ploaia ne spala pacatele, lor le “umezeste” sufletele, noua intunericul cerului ne adduce bucuria stelelor, lor le aduce dorinta de a fi mai puternici pentru a putea zbura si dincolo de neguri…
Noua norii ne anunta ploaie, lor le anunta concentrare si vointa… noua vantul ne ravaseste parul , lor le intareste taria de a merge inainte “cu vantul in fata”…
Noi traim pe pamant, visand la cer, ei traiesc in cer experienta coborarii pe un pamant pe care pasesc si atat!
Noi alegem sa mergem grabiti cu metroul la acelasi serviciu agansat, in fiecare zi tot mai naruiti de deziluzii, ei aleg sa zboare “la datorie”. Noi simtim picaturile de ploaie pe obraji, ei le stiu dinainte de a cadea pe pamantul nostru…
Si cand te gandesti ca sunt, asemeni noua .. simpli oameni!!!
Si totusi … atat de “altfel” … Piloti!
Un cer senin!
Monica Berceanu
Pentru mine … un simplu trecator , un simplu om care, ca oricare altul, vine si pleaca spre casa, grabit si fara timp.
Pentru “oamenii cerului” , insa … el este mai mult decat un orizont, mai mult decat “un albastru infinit” … este o casa , este o viata, este o vesnicie pe care ei o traiesc in fiecare secunda . Pentru ca ei o ating … este vesnicia albastra a misterelor nedescifrate, este infinitul puterii si neputerii, al tuturor dorintelor si al viselor care-si gasesc implinirea …
Aici …! Pentru ca “aici” exista pentru ei , pentru noi este un simplu “ acolo” pe care suntem constienti ca nu-l vom putea pronunta niciodata … pentru ei exista prezentul , pentru noi exista doar conditionalul … “as fi” …
Oameni simpli, ca si noi, au curajul sa viseze la vesnicie, si pentru a o atinge cu adevarat lupta mai mult decat oricare din noi … pentru ca ei sunt puternici! Pentru ca noi suntem “latenta” , ei sunt exact opusul ei !
Ei au curajul sa urce … , ei au curajul sa coboare, ei au taria sa incerce, au taria sa se ridice!
Noi ne inchinam Dumnezeului nostru de aici, ei se inchina aceluiasi Dumnezeu din chiar taria dumnezeirii …
Noua ploaia ne spala pacatele, lor le “umezeste” sufletele, noua intunericul cerului ne adduce bucuria stelelor, lor le aduce dorinta de a fi mai puternici pentru a putea zbura si dincolo de neguri…
Noua norii ne anunta ploaie, lor le anunta concentrare si vointa… noua vantul ne ravaseste parul , lor le intareste taria de a merge inainte “cu vantul in fata”…
Noi traim pe pamant, visand la cer, ei traiesc in cer experienta coborarii pe un pamant pe care pasesc si atat!
Noi alegem sa mergem grabiti cu metroul la acelasi serviciu agansat, in fiecare zi tot mai naruiti de deziluzii, ei aleg sa zboare “la datorie”. Noi simtim picaturile de ploaie pe obraji, ei le stiu dinainte de a cadea pe pamantul nostru…
Si cand te gandesti ca sunt, asemeni noua .. simpli oameni!!!
Si totusi … atat de “altfel” … Piloti!
Un cer senin!
Monica Berceanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu