dor de cer

-lui Dumitru Berbunschi-

Asa se-ntampla cand te obisnuiesti cu Lumea:
Inveti sa plangi, inveti sa suferi, inveti sa urasti, inveti sa aspiri!
Ajungi sa le ceri oamenilor sa nu iti interpreteze vorbele,
Sa nu te minta, sa nu te judece, sa nu te vanda!

Ajungi sa cersesti fericirea la colturi intunecate de vreme,
Sa mangai omul care te minte si uita sa vina
Sa-ti spuna vorbele dupa care tanjesti ca un copil dupa mangaierile mamei.

Si-nveti sa taci!

Asa se-ntampla insa cand te obisnuiesti cu Cerul:
Inveti sa razi, inveti alfabetul fericirii, inveti sa iubesti, inveti sa castigi!
Ajungi sa le ceri ingerilor sa nu iti adune literele,
Pentru ca tu stii sa scrii si singur VICTORIE!

Ajungi sa primesti Fericirea in colturi luminate de aripi,
Sa simti mangaierea ingerului care nu te minte si nu uita Niciodata
Sa taca pentru ca Tu sa poti vorbi prin versuri
Despre poezia zborului.

Si-nveti sa vorbesti!

Asa se-ntampla cand trebuie sa traiesti intre Lume si Cer:
Scrii ingerilor si taci in fata oamenilor,
Cersesti oamenilor si castigi in fata ingerilor!
Mereu!
(22 aprielie 2008)