Sursa: Servus Hunedoara , nr. 1290 / Primaria Orasului GeoagiuAutor: ***Data: 17-06-2009Link: http://www.servuspress.ro/hd/articol.php?id=13176Consiliul local s,i prima(ria oras,ului Geoagiu au deosebita pla(cere de a va( adresa invitat,ia de a participa, duminica(, 21 iunie la Mitingul Aviatic din satul Aurel Vlaicu, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la zborul cu planorul realizat de ca(tre Aurel Vlaicu.Programul manifesta(rilor:- ora 10.00 - Sfânta Liturghie de la Biserica Ortodoxa( din satul Aurel Vlaicu,- ora 12.15 - Parastas în memoria aviatorului Aurel Vlaicu,- ora 12.30 - Depunerea de coroane de flori la Monumentul aviatorului,- ora 12.45 - Elogiu adus aviatorului Aurel Vlaicu,- ora 13.45 - Demonstrat,ie aviatica(,- ora 14.15 - Vizitarea Muzeului memorial ”Aurel Vlaicu”,- ora 15.00 - Spectacol folcloric - în incinta Ca(minului cultural ”Aurel Vlaicu”,- ora 22.30 - Foc de artificii,- ora 22.45 - Seara( pentru tineret.[/quote]Asociatia "Aripi Romanesti" sustine evenimentul si se va implica in promovarea acestuia in mediile electronice si nu numai. Reprezentantul oficial al Asociatiei "Aripi Romanesti" la aceasta manifestare este Adrian "Virusu" Dulau.

inca un Inger printre Ingeri!

"sunt sigur ca asa cum noi , atunci cand vrem sa oferim o floare pentru cineva , o alegem pe cea mai frumoasa, asa si Dumnezeu ii alege pe cei mai frumosi dintre noi sa Ii fie alaturi!" (Gabriel Epuran)

Mihai Dobre ... un nume aclamat de atatea ori la intoarcerea din cer, comandandu-si avionul de fiecare data cand s-a urcat spre le arata celor de pe Pamant ca atunci cand vine vorba de zbor nu exista timp , nu exista spatiu si nici limita ....
Mihai Dobre ... un Om care a invatat sa traiasca mereu cu cerul sub picioare pentru a se intoarce pe picioare pe pamantul cu care a facut mereu pariu ca il va atinge viu ...
Mihai Dobre ... un suflet care a invatat alte suflete sa simta zborul , sa guste eternitatea si sa miroase albastrul ca un inger care isi primeste pentru prima data dreptul de a pazi un muritor ...
Mihai Dobre ... un copil care a avut taria de a multumi celui care i-a dat viata prin pasiunea cu care si-a luat apoi ADIO de la toti ai lui, prin dragostea ce a purtat-o mereu cerului, prin increderea ce a acordat-o intotdeauan stelelor si curentilor care l-au purtat pe nori de impliniri!
Mihai Dobre ... barbatul care nu a uitat sa iubeasca femeia pana la contopirea cu cerul, care a stiut sa isi imparta iubirea intre cer si Pamant, intre ingerii de sus si ingerul sau , care il astepta mereu aici, in lumea in care orice miracol pare imposibil ...
El, eroul care a invatat sa scrie pe cer , sa deseneze si apoi sa alerge ... sa salute celestul si sa se intoarca pe aripi de implinire la ai lui ...
El, invingatorul care a stiut mereu ca gloria se invata prin ridicari la cer si intoarceri in lumesc , ca fericirea nu inseamna mers sacadat, ci zbor lin , spre ingerii care impart vazduhul in altare si morminte.
El, blandul si bunul dascal, El, increzatorul copil, El, barbatul iubit, El, fericitul idol care a dat tuturor o lectie de viata!
Nu plangeti!
ramane El!
Nu vrea lacrimi , nu vrea juraminte, nu vrea regrete, nu vrea dureri! Vrea doar sa stiti ca este fericit ca cineva l-a ales dintre toti sa Ii fie alaturi! Sa il ajute sa ii aleaga pe altii, ca si el, sa urce si sa ramana Acolo pentru a-i imbraca in stralucire! pentru totdeauna!
Va multumeste pentru sperante, pentru rugaciuni, pentru curajul de a-l lasa sa mearga acolo fara avionul sau! Direct de pe pamant!
si atat ...
09.06.2009

Invingator

- in memoria lui Mihai Dobre Tone -

cu talpile pline

de noroiul Vietii

am plecat intre ingeri

ca sa-mi vad , scurt, pilotii!

colegi ce plecat-au sa vanda puterea,

sa spulbere greul , s-alunge durerea.

cu mainile pline de vechi cicatrici

de dureri si-amagiri, -dar in lume voinici-

m-am ridicat sa completez albumul ceresc

cu ultima poza : Pilotul lumesc!

cu ochii in lacrimi, privind spre pamant

'ntelegand ca nicicand un ultim cuvant

numai pot sa mai spun celor ce m-au primit

cu aplauze mii ... ci doar in mormant

sa ma vare mai pot ...

inchis-am pe veci cu Ei , legamant!

cu Ei , acei ingeri ce mult m-au iubit,

ca si pe Ei , pilotii de-argint

ce vandut-au puterea urmasilor lor

si platit-au cu viata a chinului dor!

legamant ce incepe si se-ncheie la fel ,

cu a mainii povara scriind pentru cer

semnand pe papirusul vremii tacut

pactul cu moartea. Blestemat legamant:

Mor pentru moartea ce viata mi-a dat

prin aripa CELUI care m-a creat,

in aripa celui ce m-a-nvatat sa zbor,

sa urc, sa-ndur, sa fiu invingator!

Pe aripa ce m-a purtat in cer

sa-nvat sa cer unui Destin stinger

dreptul sa urc sa-i vad pe Ei

sa ii salut, si sa ma-ntorc l-ai mei.

dar n-a mai fost nici Timp , nici Loc,

cineva s-a grabit sa ma-ngrop

in pamantul pe care mereu m-am intors

invingator sa ma ridic de jos!

si-am murit. Si traiesc in celestul altar

privindu-va cum ma jeliti amar!

nici multumiri nu auziti cand strig,

dar Voi ma stiti,

am invatat sa-nving!

e bine-acolo. Sunt cu-ai mei.

de-ai mei de pe pamant mi-e dor

dar pentru ca am fost invingator

traiesc si fara ei. Ii am pe Ei,

colegii ce m-au invatat sa urc, sa si cobor, dar si sa plang.

suntem uniti. Ca pe Pamant traim si-aici

mereu zburand.

Mai sus ca-aici nu mai exista nori.

traim pe nori, sub nori, cu nori !

mereu invingatori!

Suntem Oameni

suntem chiriasii unei vieti careia ii platim in fiecare luna prin secunde si clipe, prin minute si fractiuni, favorul de a ne lasa sa ne adapostim in camarutele ei... uneori luminoase si zambitoare, alteori intunecate si posomorate, dar mereu realiste!
ne odihnim trupurile ce trudesc zilnic pentru a castiga bani , fara sa realizam ca de fapt viata nu cere valori materiale, ci acele valori care isi numara averile prin ani si prin timp ... niciodata prin valuta!
ne trezim apoi diminetile, obositi si neimpacati cu ideea ca fiecare zi trebuie sa inceapa si sa se sfarseasca la fel ....mereu!
ne spalam fata brazdata de griji, de neodihna si chin, ne uitam in oglinda si vedem omul care munceste in fiecare zi pentru a-si asigura traiul blestemat!
ne imbracam in hainele zilelor noastre, cu fiecare clipa mai scumpe si mai stramte, plecam apoi din casa si ne indreptam pasii spre drumul ce ne duce mereu la datorie ...
invatam acolo in fiecare zi ceva nou, suntem mandri de noi , ne visam mai puternici si mai frumosi , uneori reusim sa si fim , alteori ne plecam capul zmeriti , sperand ca va veni si clipa in care vom fi altfel ...
si cu fiecare zi care trece mai spunem suparati , dar fericiti mai ales " Am scapat si de ziua aceasta"! ... fara sa realizam ca de fapt , scapam de clipe , de ani si de Noi ...
fara sa vedem ca de fapt zilnic fetele isi povestesc intre ele grijile si neajunsurile si se pregatesc sufleteste pentru clipa cand vor fi brazdate de riduri adanci , ce isi vor sapa gropile in obrajii nostri tineri ...
si atunci ?! Atunci cu siguranta vom ingenunchea in fata Dumnezeului de ceara care S-a indurat atata timp de noi si care ne-a dat putere sa ne platim in fiecare luan chiria ....
iar apoi , dramatic , dar cuminte , Viata se va aseza pe patul Timpului si isi va spune tacut , dar raspicat , monologul banal ce va cutremura intreaga noastra eternitate :
"Ati crezut mereu ca zilele ce trec va sunt prietene, ca anii care vin va sunt datori , ca Toamna isi scutura frunzele pentru ca voi sa va mai racoriti dupa atata Varaplina de foc , ca Iarna isi aduna zapezile pentru a va bucura cu oamenii ei facuti din fulgi si din taciuni, ca Primavara isi inalta ghioceii pentru a va trimite din puritatea lor, fara a va cere insa , nimic in schimb ...
Naivi copii! V-am primit banii in fiecare luna, insa nu v-am iertat niciodata nepasaraea cu care i-ati dat!niciodata nu ati avut curajul sa priviti in urma voastra si sa vedeti lacrimile care mi se iveau mereu in ochi! Daca v-ati fi oprit pentru cateva clipe secundele, ati fi vazut ca ochii mei aveau sclipiri de diamant si ca nu aveam nicidecum nevoie de banii aceia! Aveam nevoie de Voi!
Ati stat la mine, dar a venit clipa sa parasiti locul acesta! Da, Voi! Si .. crud destin , sa nu va mai intoarceti nciodata! Altii imi vor calca pragul, e randul altora sa se amageasca singuri si sa isi planga nedreptatile intr-o alta zi ....!"
intelegem apoi , tarziu , ce-i drept , ca viata nu ne numara banii, ci intristarile si fericirile , ca pentru ea nu aurul este implinirea, ci oamenii care alearga sa il cumpere!
parasim apoi Viata (de fapt ea de alunga pe Noi) si plecam spre tara unde lacrimile ingheata si nefericirile se ingroapa ... sau asa credem Noi ... (ele poate doar se ascund pana ajungem acolo , pentru a nu ne speria de ce va FI !)
De mana cu Nimicul strabatem Lumea in lung si-n lat si ajungem la poalele Vesniciei, urland sa ne primeasca ... macar acolo .... unde , cu siguranta nu va trebui sa mai platim chirie ... ci doar sa murim!
sau cel putin asa se spune ...

AEROCLUBUL ROMÂNIEI ORGANIZEAZĂ O DEMONSTRAŢIE AERONAUTICĂ CU OCAZIA ZILEI INTERNAŢIONALE A COPIILOR



Sâmbătă 6 Iunie 2009, începând cu ora 10.30, Aeroclubul României organizează o demonstraţie aeronautică la Aeroclubul Teritorial “Aurel Vlaicu” Bucureşti – Aerodrom Clinceni, Şoseaua Alexandriei nr. 16 Jud. Ilfov.

Evenimentul este dedicat Zilei Internaţionale a Copiilor.

Programul de zbor va avea durata de aproximativ două ore şi va include acrobaţie aeriană cu avioane şi planoare, zboruri demonstrative cu aeronave ultrauşoare motorizate, balon cu aer cald, salturi cu paraşuta.

Intrarea publicului va fi gratuită.

Manifestarea se va bucura de participarea domnului Radu Berceanu, Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii. Vor lua parte, de asemenea, personalităţi ale vieţii publice, reprezentanţi ai administraţiei publice centrale şi locale.

Vor putea fi urmărite în evoluţie elicoptere şi avioane reactive ale Forţelor Aeriene Române.

Demonstraţia se va desfăşura cu participarea componenţilor Loturilor Naţionale de Zbor cu Motor, Planor şi Paraşutism şi a formaţiei de înaltă acrobaţie „Hawks of Romania” ale Aeroclubului României, precum şi a formaţiei de acrobaţie „Iacării Acrobaţi”, companiilor Special Air Services, Alfa Air Services, Regional Air Services şi Fly Level. De asemenea, vor participa aeronave ultrauşoare motorizate private.

„Hawks of Romania” este formaţia demonstrativă de 4 avioane a Aeroclubului României. Formaţia evoluează pe avioane de înalta acrobaţie Extra 300L de fabricaţie germană, unice în ţară.

„Iacării Acrobaţi” este o formaţie de acrobatie privată, specializată în zboruri demonstrative la joasă înălţime, care evoluează pe 2 avioane YAK-52 produse la Aerostar Bacău.

Special Air Services, Alfa Air Services şi Regional Air Services sunt companii private specializate în operaţiuni de taxi aerian şi şcoală.

La aceasta demonstratie va participa si Aeroclubul Szeged din Ungaria cu un planor de inalta performanta.


In zilele 04.06 si 05.06.2008 presa este invitata intre orele 10.30 si 13.00 pentru a urmari antrenamentele, pentru zboruri de prezentare, interviuri.

Persoane de contact:
Comandantul Aeroclubului Teritorial “Aurel Vlaicu” Bucureşti – Aerodrom Clinceni, Mihai Dobre

tel.: 0726 678 536




Aeroclubul Romaniei

Director General
George Rotaru

"Pilotul de vanatoare traieste singur si moare la fel.
Insa, pe aerodrom, nimeni nu stie si nici nu se arata ca-i gata sa moara. Asa este aceasta profesie: vecina cu vesnicia. Oricat ar fi de strapunse de patetism ridicol aceste cuvinte, ele spun ce mai ramane de spus, cand avioanele cad. Cand pilotii mai si mor."(Dumitru Berbunschi)

… si cand mor inconjurati de toti ai lor, nesinguri si negoi, imbratisati si imbracati in haine lumesti, nu cu ochii in pamantul regasirii, ci in cerul nemarginirii?
Si cand nu avioanele le-au taiat dreptul la zborul lumesc, ci Dumnezeul cu care s-au intalnit de atatea ori si care i-a salutat plin de mandrie atatia ani la rand, ce omagiu sa mai aduci si cui, pe cine sa mai invinovatesti si de ce?
Cand nu mai gasesti nici un firicel de praf pe mormintele amintirilor, cand nu mai intalnesti nici un nor de implinire in drumul spre cetatea vietii lor, cand nici macar judecatile nu isi mai gasesc rostul, cui sa mai ceri socoteala pentru nedreptatile cerului?
Cand nu ai mai reusit nici macar sa incepi o fraza, caci ultima din viata lor s-a sfarsit, cand nu ai mai ajuns nici macar la mal, iar ei s-au afundat deja in neant, cui sa ii ceri sa plateasca pentru tot?
Cand tu puneai punct propozitiei simple, alcatuite din subiect si predicat, ei mai adaugau o virgula la fraza plina de completive si atributive …
Cand tu aveai un singur subiect, ei il multiplicau pe al lor prin vesnicul “NOI”.
… si acum ma intreb cum de esti tot tu hoinarul grabit, ce alearga sa prinda cel din urma tren din gara ultimei clipe, cand ei ar trebui sa fie deja acolo, exact in adancimea secundelor de vecie care isi sculpteaza crucile de lemn pe pamantul fagaduintei?
Cum de tie ti se da inca dreptul la replica, atunci cand nici macar Dumnezeu nu a indraznit sa acuze albastrul pentru seninatatea sa? Cum de lor le-a fost taiat in 2 biletul catre orasul Viitorului, trebuind sa coboare la statia “Vecie”, iar tie, care nici macar nu aveai, sa nu-ti ceara socoteala ?
De ce nimeni nu a facut dreptate cand ai mers mai departe, cand, cu talpile goale si batatorite de pietrele rugaciunilor, ei isi strangeau mainile si le ridicau spre cer sa prinda picatura de viata promisa?
De ce nimeni nu a oprit trenul vietii in gara Cerului, spre a-I chema inapoi sa stea macar pe coridoarele nadejdii?
Tu ai mers mai departe, fara sa –ti pese ca de la Ei ai invatat sa faci propozitii, ca de la ei ai invatat sa dezlegi enigme, ca de la Ei ai invatat ce este subiectul!
Da, este vorba despre tine, omule hoinar, ce iti traiesti inca clipele , inconjurat de toti ai tai , in timp ce ei isi astern patul pe norii credintei ca intr-o zi cineva va face dreptate si in Justitia celesta!
In timp ce ei, pilotii coborati din trenul Vietii de nedreptatea Vatmanului necunoscut , isi traiesc vesniciile impletind cosite balaie femeilor de hartie din sufletele lor.
Si mai apoi multumindu-ti tot tie ca traiesti sa duci mai departe nedreptatea de a fi condamnat la viata!
In timp ce ei … isi ispasesc pedeapsa umilitoare : aceea a singuratatii!

DACA ...

-lui Alin Ionescu-

“Dacă este o certitudine faptul că viaţa unui om contează în măsura în care parte din ea s-a imprimat în viaţa celorlalţi, pentru unii mai mult, pentru alţii mai puţin, atunci este important ca ea, viaţa, să nu se imprime ca suferinţă. Să se regăsească în fiecare câte puţin, suprapusă peste viaţa lui ca o binefăcătoare rază de lumină.” (Dumitru Berbunschi)

Daca as fi frumoasa , probabil ca as avea curajul sa merg In “tarile de dincolo” pentru a cuceri lumea barbatilor. (sunand poate ilar , dar fiind mai real decat orice, cea mai drastica lume!)
As imbraca cele mai sofisticare tinute si as purta comori si diamante, as pasi cu mandrie pe acel covor rosu la care viseaza actritele celebre!
As inmana Nobeluri si as primi complimente gratuite ori de cate ori as avea ocazia de a dovedi fiecaruia din voi ca Dzeu a fost generos cu mine!
As trezi dorinte in mintile barbatilor certati cu neajunsul si parteneri cu bogatia.
As trezi invidie intre femeile “abonate” la bisturiu si as deveni idol pentru generatia viitoare!
As refuza sa am copii, pentru ca mi-as distruge trupul care mi-a adus Gloria nemarginita.
Daca as fi bogata , probabil mi-as cumpara un iaht cu care as cutreiera universulspre a-mi gasi sensul (pe care orice bogat il cauta pana inchide ochii!).
As avea aur si nestemate, as plati oameni care sa ma ajute sa-mi desfac sireturile (cu siguranta nestiind ca nici macar banii nu pot desface viata pentru a-I usura stransoarea!)
As arunca mancarea cainilor, hainele ar zace in saci cusuti cu fir de aur, apa ar avea in ea minerale care sa imi prelungeasca viata! (fara sa realizez ca totusi anii nu se numara in euri si lipide!)
As cumpara palate in fiecare oras , pentru a avea unde-mi odihni trupul istovit de ingrozitoarea munca “de santier” (acela al temerii ca maine as putea sa pierd totul).
amanalizat putin totul si am ajuns la concluzia ca daca as fi bogata
as fi implicit si frumoasa, caci frumusetea se cumpara din magazine , nu asteapta vizitatori ! –(deci ramane sa ma rog doar pentru bani, restul vine de la sine! Si oricum era o paranteza fara valoare!)
si pentru ca tot visam la cum ar fi daca ar fi … un gand m-a intrebat simplu : “ce ai face daca ai fi exact asa cum esti acum?”
mi-am dat seama ca era cea mai grea intrebare pe care am primit-o vreodata, mi-am dat seama ca printre cotloanele gandurilor mele nu exista nici macar un firicel de raspuns.
Am apelat atunci la un prieten – e oricum destul de la moda expresia - . Iar singurul pe care l-am gasit a fost – ce ironic! – Sufletul meu!
mi-a spus cam asa “ voi fi destul de scurt, caci ai sunat tu si stiu ca nu ai avut bani pentru promotia de la telefonia mobila asa ca vorbesti de pe cost si nu vreau sa te duc la sapa de lemn! Prin urmare, cauta in “buzunarul de la piept, in dreptul inimii” si vei gasi o foaie de hartie . Putin ingalbenita de vreme, dar sufiecient de bine pastrata incat sa poti deslusi sensul slovelor!”
si mi-a inchis. Nu am inteles de ce , doar eu eram cea care platea convorbirea, iar pentru acel raspuns eram capabila sa muncesc o viata pentru a pleti datoriile facute la stat pentru plata facturii!
Am tacut insa. Am cautat foaia. Am gasit-o si am citit cu glas tremurand : “ nu-ti dori niciodata mai mult decat ai!Nu iei nimic cu tine!”
Si-acum? Urma sa dauun raspuns gandului meu!
Si raspunsul meu a fost tacere!
O tacere ce spune mereu ca nu as face nimic. As trai si atat. Iar “ a trai” nu inseamna sa cumperi, sa vinzi si sa primesti diamante. A trai inseamna “a nu face nimic”. Nimic care sa te imbogateasca, nimic ce sa te infrumuseteze, nimic ce sa te SCHIMBE. “a trai” inseamna a RAMANE. Acelasi om simplu , care lasa in urma sa farame de viata. O viata care RAMANE si dupa ce moartea isi asterne lenjeria pe patul amintirilor.
Pentru ca oamenii de langa tine sa tina minte exact atat cat este necesar pentru a-si duce si ei intr-o zi viata la mormant si a o lasa mostenire urmasilor lor!
Deci .. DACA … atunci raman aceeasi!